A tree in Stora Torget (The Big Square) from Västerås... ...colourful feathers hang over the braches of the tree... ...this is a typical Swedish custom from Easter......bringing smiles on children faces:) ...did I say children? not only children:)...
Si am plans azi...am plans cu lacrimi de copil...din cauza (sau mai bine zis DATORITA??? unui copil)...un zambet sfios mi-a adus o lacrima, si cu cat zambetul era mai larg, eu cu atat plangeam mai tare. Cu cat chipul se indeparta, cu atat eram purtata mai in trecut.Nu ma mai simteam in Suedia, ci undeva in Romania, in Baraganul aspru, pe un drum de tara...
Povestea?
Veneam vesela de la facultate intr-o zi de maxima socializare cu suedezii, presupusi reci. Si mergeam eu vesela pe potecuta acum uscata si fara zapada inspre casa mea suedeza. Aud din spate mersul grabit al unei biciclete. Trec grabite rotile pe langa mine si in spate, pe portbagaj intr-un cosulet o fetita mica mica cu manusi imense rosii.Chipul abia i se vedea de casca din cap, dar i se vedeau manusile. Un prim zambet si mi-a zburat mintea departe, si ca distanta si ca timp. Eram mica si eu si bunicul meu ne lua pe mine si pe sora mea si ne ducea, zicea el "la sectie", adica acolo unde lucra el. Si conducea bicicleta pe un drum de tara prafuit si plin de pietre.Dar eu eram fericita pe bicicleta bunicului cu nasul in vant, zburand ca vantul si ca gandul.
Azi, copila de pe bicicleta, trecand pe langa mine a intors privirea si ma tot urmarea. Si i-am facut cu mana. Ea, tot un zambet, imi facea cand cu o manuta, cand cu alta, in ambele cu manusile rosii ca focul. Eu, tot o lacrima, imi aminteam de Radu al meu, de buni. Si plangeam...plangeam de dor....